Un rest util este o bucată liberă de foaie care rămâne după ce piesele comenzii au fost așezate pe ea. Dacă este suficient de mare, nu este casat ca deșeu, ci păstrat pentru a fi pus în uz. Resturile firmei sunt resturile utile care rămân la firmă.
Dimensiunea minimă a unui rest util
O bucată de foaie devine rest util doar dacă trece de toate pragurile setate. Pragurile sunt trei:
- minimul pe X — dimensiunea bucății de-a lungul axei X a foii, mm;
- minimul pe Y — dimensiunea bucății de-a lungul axei Y a foii, mm;
- suprafața minimă — suprafața bucății, m².
Dimensiunile se compară strict pe axe, fără rotirea bucății: latura lungă nu „acoperă” pragul celeilalte axe. Dacă este setat un singur prag de dimensiune, este suficient ca cel puțin o latură să îl îndeplinească. Suprafața se verifică separat și întotdeauna. Excepție face materialul marcat explicit în catalog ca fără textură: o astfel de bucată poate fi rotită, așa că pragurile se compară cu latura mai mică și cea mai mare (vezi mai jos).
Unde se setează pragurile
- Pentru toată firma — în panoul de administrare, secțiunea „Parametrii firmelor”, dosarul „Debitare”: „Dimensiunea minimă a restului pe X”, „Dimensiunea minimă a restului pe Y” și „Suprafața restului util”.
- Pentru un material anume — în fișa produsului, tabelul „Debitare”: câmpurile „Rest minim pe X” și „Rest minim pe Y”. Dacă sunt completate, pentru acest material ele au prioritate față de setările generale ale firmei. Pragul de suprafață se setează doar pentru firmă în ansamblu.
Pragul pe axă nu poate depăși zona de lucru a foii (gabaritul foii minus tivirea). Dacă este setat mai mult, sistemul coboară singur pragul la zona de lucru — altfel nu ar exista deloc resturi utile.
Cum se vede pe harta de debitare
O bucată care nu a trecut cel puțin un prag este considerată deșeu și nu intră în resturi. Pe hartă o astfel de bucată este etichetată cu motivul — de exemplu, „nu a trecut pe Y” sau „nu a trecut după suprafață”. În totalurile de sub hartă, pentru fiecare material apare rândul „Se consideră rest util o bucată: …” cu pragurile în vigoare și o mențiune de unde provin — din setările materialului sau din parametrii firmei.
Când un rest aparține firmei
Cui aparține un rest util depinde de modul în care se vinde materialul:
- dacă materialul se socotește la suprafață — restul util rămâne întotdeauna la firmă;
- dacă materialul se vinde pe foi întregi — restul foii rămâne la firmă până când este marcat ca rest al clientului.
Pe harta de debitare, un astfel de rest afișează un comutator «Tip de vânzare» — cu el se stabilește cum se socotește materialul și cui îi revine restul.
Ce se întâmplă cu un rest al firmei
Resturile utile ale firmei se contabilizează pe comandă și se înregistrează la stocul de resturi. După aceea pot fi folosite din nou — ca foaie de start în debitările următoare, economisind foi întregi de material.
Despre resturile din materialul clientului — în articolul «Restul materialului clientului». Cum se afișează resturile pe hartă — în articolul «Debitarea automată și harta de debitare».
Material fără textură: restul se măsoară în orice orientare
Dimensiunile minime ale unui rest reutilizabil sunt date pe axe: un minim pe X și un minim pe Y. Dacă în catalog materialul este marcat explicit ca fiind fără textură, foaia poate fi așezată în orice sens, de aceea pragurile se măsoară pe latura mai mică și pe cea mai mare a bucății, nu strict pe axe.
De exemplu, la minimele X = 550 și Y = 450 bucățile 550×450 și 450×550 sunt amândouă reutilizabile la un material fără textură. La unul cu textură a doua bucată nu ajunge rest: nu poate fi rotită.
Regula funcționează doar pe baza indicatorului explicit. Dacă indicatorul de textură nu a fost setat la material, rămâne ordinea dinainte — strict pe axe.