Ce este nou în sistem — actualizări și îmbunătățiri.
Setările G-code au trecut de la un singur set comun al firmei la mașina concretă: în fișa mașinii a apărut fila G-code — dialect, plan de lucru, mod de coordonate, compensarea frezei, ciclu de găurire, X/Y/Z de start și safe height, finalul programului, schimbarea sculei. Câmpurile sunt grupate în patru secțiuni, iar fiecare câmp are o sugestie cu valori de referință. Câmpul gol înseamnă „moștenire": valoarea se ia din setările firmei, iar dacă și acolo este gol — din valoarea de rezervă. Freza are acum turația, avansul, sensul de rotație, lungimea sculei și răcirea proprii.
Postprocesorul a fost îmbunătățit simțitor: calculează singur compensarea razei frezei, operațiile adânci se împart în treceri după adâncimea din setările sculei, iar găurile de pe față aleg automat o freză potrivită — cu diametrul cu cel puțin 2 mm mai mic decât gaura. Dacă freza nu intră într-un contur îngust sau într-un buzunar dreptunghiular, se alege cea mai mare freză potrivită. Când lipsesc date, primiți o eroare clară în loc de o operație omisă în tăcere.
Vizualizarea setărilor este deschisă fără plata cabinetului de producție, modificarea — după plată. Este acceptat dialectul NCStudio; ferăstrăul nu participă la G-code, iar burghiul nu are nevoie de parametri separați.
Fereastra „Prelucrarea canturilor" a fost refăcută. În loc de patru blocuri unul sub altul există acum un rând de patru file, câte una pentru fiecare latură a piesei: alegeți latura și vedeți doar câmpurile ei. Latura care are deja o prelucrare este evidențiată cu verde, cea modificată este marcată cu un punct, astfel starea piesei se vede dintr-o privire. Și pictograma prelucrării canturilor din rândul piesei devine verde dacă prelucrarea este deja salvată — nu mai trebuie să deschideți fereastra ca să verificați.
Fereastra nu mai intră sub antet și nu mai iese din ecran: dacă jos nu este loc suficient, se deschide deasupra pictogramei și primește propria derulare. Se închide la un clic în afară sau cu Esc, iar alegerea cantului și imaginea-sugestie nu o mai închid. Câmpurile sunt mai compacte — eticheta în stânga, controlul în dreapta, listele nu mai ies din panou, imaginea care explică unghiul de tăiere stă lângă câmpul „Unghi", iar „Aplică" a devenit un buton cu bifă. Prelucrarea de grup a canturilor se aranjează pe două coloane pe ecrane înguste și pe una singură pe telefon.
În setările firmei, în folderul „Interfață", a apărut comutatorul „Activați cantuirea tăieturii capătului". Multe firme nu lipesc de fapt cant pe suprafața înclinată a tăieturii, dar managerul vedea totuși lista și alegea un cant — în comandă ajungea o poziție în plus și bani în plus.
Opriți comutatorul și alegerea cantului pentru tăietura liberă dispare peste tot unde era: în fișa operației „Tăiere", în fereastra de prelucrare a canturilor, în formularul de scobitură și în prelucrarea de grup. Cantul deja setat pe tăieturile libere este de asemenea eliminat. Tăieturile din catalogul de prelucrări ale cantului și cantul mânerelor încastrate nu sunt afectate de comutator. Implicit cantuirea este activată, deci pentru cei mulțumiți de comportamentul actual nu se schimbă nimic. Setarea este modificată de administratorul firmei.
Harta de debitare este desenată după comenzile fierăstrăului, chiar cele după care placa este tăiată în realitate: bucățile nu mai alunecă față de placă cu retezarea și grosimea tăieturii, iar eticheta bucății arată exact fâșia pe care o taie comanda (nominalul contabil a rămas în tabele și în depozit). Lângă hartă a apărut vizualizarea procesului de tăiere: comenzile în ordinea în care le execută fierăstrăul, schema plană a plăcii și un video izometric cu deplasarea fierăstrăului și sortarea plăcii în grămezi — piese, resturi utilizabile și deșeuri. Videoul se deschide într-o fereastră separată, iar ecranul și tipărirea arată același lucru.
Hărțile de debitare au fost grupate în file: materialul pe rândul de sus, plăcile din cadrul materialului pe al doilea; plăcile se răsfoiesc cu săgețile și tastele ← →. Totalul pe material se afișează lângă hartă, nu într-o listă separată la baza paginii.
Butonul „+ Placă" din editorul de debitare deschide o listă: resturile libere din depozitul firmei dumneavoastră, inclusiv cele scoase anterior din debitare, sau o placă întreagă din catalog. Pentru materialele compuse, plăcile lipite și resturile neretezate editarea este limitată, iar fereastra arată acum exact cum: unde nu se pot modifica plăcile și unde nici piesele.
Produsul din catalog are acum un atribut de textură: un comutator în setările materialului, marcajul „Textură" în lista de materiale și în căutarea produselor, iar valoarea se stabilește pe firmă. O piesă nouă preia textura din material, în loc să fie creată mereu „cu textură" — nu mai trebuie să o scoateți manual la fiecare piesă pe o placă fără textură. Dimensiunile minime ale resturilor utilizabile pentru astfel de materiale se calculează ținând cont că placa poate fi așezată în orice orientare.
Arhiva este acceptată de toate paginile de import: BASIS, DXF, configuratorul 3D, iMOS, HOMAG/MPR și „Astra". Înainte doar pagina MPR despacheta arhive, iar în rest selectarea unui .zip era refuzată în tăcere — deși programul dumneavoastră exportă proiectul tocmai ca folder. RAR nu poate fi despachetat, iar sistemul spune direct că este nevoie de ZIP, inclusiv atunci când un rar a fost doar redenumit. Fiecare fișier din arhivă este verificat prin sumă de control: un octet corupt în tăcere înseamnă o gaură în alt loc, nu o eroare vizibilă. Și încă ceva: la conversia din BASIS, piesele la care fața nu este definită în fișierul sursă sunt marcate acum cu un avertisment.
Plata cu cardul direct din cabinetul personal: alegeți o perioadă între 3 și 24 de luni și vedeți imediat până la ce dată se prelungește accesul, plătiți și lucrați. Înainte — doar factură și așteptare. Acceptarea plăților este conectată la Monobank; după plată accesul se activează automat, fără să așteptați confirmarea.
În cabinetul personal există butoane separate iMOS/DXF și HOMAG/MPR: sunt două importuri diferite, fiecare acceptă doar extensia sa. iMOS/DXF — un singur .dxf pe proiect, în schimb cu poziția pieselor în ansamblu: produsul se vede asamblat. Material în DXF nu există deloc, iar cantul este determinat din geometrie — atât materialul plăcii, cât și materialul cantului le alegeți dumneavoastră. HOMAG/MPR — tot setul .mpr deodată, un fișier pe piesă: se citesc denumirea, codul de bare și cantul pe laturi, valorile parametrice se calculează, dar poziția de montaj nu există în MPR, de aceea piesele se afișează în rând. Prelucrările — găuriri, canale, frezări și scobituri — sunt citite de ambele. Feroneria nu este transferată în comandă de niciunul dintre ele.