Desenul dintr-un program de mobilă reprezintă produsul, nu găurirea: paharul minifixului se vede, iar gaura de diblu pentru el nu. Importul completează singur astfel de găuri: găsește îmbinările pieselor și ia dimensiunile din nomenclatorul de feronerie.
Elementul de fixare unește două piese
Aproape orice element de fixare lucrează nu cu o piesă, ci cu o pereche. De aceea fiecare îmbinare are două roluri:
- Piesa gazdă este cea în care trăiește elementul: la minifix cea cu paharul, la confirmat cea prin a cărei față trece, la balama — frontul.
- Piesa pereche este cea de care se prinde. Poate lipsi cu totul.
Trei feluri de îmbinare
- Cant la față — cantul unei piese la fața alteia. Confirmat, minifix, rafix, diblu. Cea mai frecventă îmbinare de corp.
- Față la față — două fețe alăturate. Balamaua (front și lateral), baghete aplicate.
- Fixare simplă — nu există piesă pereche: suport de poliță, picior, mâner.
Felul îmbinării nu este o etichetă decorativă. El hotărăște de la ce se măsoară decalajul: la „cant la față” de la planul îmbinării, adică de la mijlocul cantului piesei pereche, iar la „față la față” de la fața exterioară. Se iau grosimile reale ale ambelor piese.
Regula se anulează într-un singur caz: când nu se înțelege ce piese leagă feroneria. Într-un colț se întâlnesc trei piese, iar o gaură făcută „în cea mai apropiată, la nimereală” se descoperă abia la mașină.
În schimb, dacă piesele sunt cunoscute, dar felul îmbinării nu a putut fi recunoscut, regula se aplică oricum. Sunt înlăturate doar regulile al căror fel de îmbinare este indicat explicit și nu corespunde celui recunoscut. Importul din constructorul 3D nu verifică deloc felul îmbinării: analiza ia corpul cel mai apropiat și aplică regula după denumirea feroneriei. Dacă gaura a nimerit greșit, corectați-o în tabelul de pe pagina de import.
De unde vin dimensiunile găurii
Sursele se aplică pe rând, iar fiecare următoare poate să o acopere pe cea dinainte:
- geometria blocului din desenul propriu-zis;
- regulile învățate din perechi „desen + proiect”;
- nomenclatorul comun de găurire;
- o corectură a firmei dumneavoastră;
- o corectură pentru un anumit client.
„Poate” nu înseamnă „trebuie” — dar nici „niciodată”. Indicatorul „înlocuiește” hotărăște dacă regula scoate cu totul geometria desenului. Fără el regula tot are efect: găurile desenului aflate departe de locurile așteptate sunt înlăturate, iar dacă desenul nu a dat nicio gaură, regula le pune singură. Nomenclatorul, la rândul lui, completează diametrul numai acolo unde nu există unul propriu: pe cel din desen nu îl atinge.
Nomenclatorul este comun tuturor, dar firma poate folosi altă feronerie — pentru asta sunt corecturile. Ele se țin într-un tabel pe pagina de import, separat pentru fiecare sursă de proiecte.
Sinonime de denumiri
Același element de fixare se numește diferit în fișiere diferite. Ca să nu faceți o regulă pentru fiecare scriere, regula are o listă de sinonime.
- Față de nomenclatorul comun sinonimele se adună: adăugând denumirea dumneavoastră nu le pierdeți pe cele existente.
- În schimb, corectura clientului înlocuiește complet corectura firmei, împreună cu sinonimele și găurile ei. Dacă firma are regula ei, iar clientul trebuie să adauge o singură denumire, treceți în corectura clientului și valorile firmei.
- O regulă care are doar sinonime și nicio gaură proprie nu anulează găurirea — ea doar adaugă denumiri.