Coordonatele stabilesc unde anume pe piesă va fi orificiul. Fiecare orificiu este poziționat prin două numere — «X (piesă)» și «Y (piesă)» — măsurate de la originea aleasă (un colț al piesei). Împreună cu adâncimea și latura, ele descriu complet unde va ajunge burghiul.
Punctul de origine al coordonatelor
În partea de sus a formularului de găurire se alege originea coordonatelor — una dintre cele patru pictograme ale colțurilor piesei:
- colțul stânga jos;
- colțul stânga sus;
- colțul dreapta jos;
- colțul dreapta sus.
X și Y se măsoară de la colțul ales. Implicit este colțul stânga jos. E comod să setezi originea astfel încât coordonatele să coincidă cu cotele de pe desen — de exemplu, să legi orificiul de muchia de la care e cel mai ușor de măsurat. Pentru piese pereche (în oglindă), alegerea colțului ajută apoi să oglindești găurirea curat.
X și Y ale piesei
Câmpurile «X (piesă)» și «Y (piesă)» stabilesc poziția orificiului:
- X — de-a lungul lungimii piesei (axa X) de la colțul ales;
- Y — de-a lungul lățimii piesei (axa Y) de la colțul ales.
Valoarea se introduce ca număr în milimetri; coordonata rezultată se afișează chiar lângă câmp. Virgula și punctul ca separator zecimal sunt echivalente.
Coordonate prin formulă
În locul unui număr, X sau Y poate primi o formulă — comod pentru piese parametrice, unde orificiul trebuie să «se deplaseze» odată cu dimensiunea. Pictograma de formulă de lângă câmp deschide lista variabilelor disponibile:
x1,y1— dimensiunea de gabarit a piesei pe axele X și Y;x,y— dimensiunea de debitare a piesei pe axele X și Y;x2,y2— dimensiunea după prefrezare fără cant pe axele X și Y;z— grosimea piesei (axa Z);big_side,small_side— gabaritul laturii mai mari și mai mici a piesei;detail.t_band_pre_joint,detail.t_band_thikness— grosimea prefrezării și grosimea cantului pe latura de sus a piesei;production.frez_diametr— diametrul implicit al frezei.
De exemplu, x1/2 pune orificiul în centrul lungimii, x1-50 — la 50 mm de muchia îndepărtată, y1/2 — în centrul lățimii. La schimbarea dimensiunilor piesei, coordonata se recalculează singură.
Găurirea în cant: centrat pe grosime
Când orificiul se găurește nu în suprafață, ci în cant, una dintre coordonate răspunde de poziția pe lățimea grosimii piesei — iar iFurn.pro o pune automat în centru, la jumătatea grosimii:
- la găurirea în cantul stâng sau drept, coordonata X se centrează automat (egală cu jumătatea grosimii), iar poziția de-a lungul cantului se stabilește prin Y;
- la găurirea în cantul de sus sau de jos — invers: Y se centrează pe grosime, iar X stabilește poziția de-a lungul cantului.
Asta scutește de calculul manual al centrului cantului: e suficient să stabilești poziția orificiului de-a lungul muchiei și, la nevoie, să corectezi centrul manual. Pe fața și pe spatele piesei ambele coordonate sunt libere — acolo orificiul se poziționează pe suprafață.
Mai departe
După ce originea și coordonatele sunt setate, orificiului îi mai rămâne să i se indice adâncimea, latura și diametrul (vezi articolele corespunzătoare ale secțiunii). Iar pentru a așeza un rând de orificii identice de la coordonata dată, se folosesc «Decalaj pe X/Y» și «Numărul de găuriri» — despre asta în articolul «Rând de orificii: decalaj și număr de găuriri».