Când clientul aduce o bandă din propriul stoc, nu trebuie să plătească pentru material — este materialul lui. Formularul «Material client» are pentru asta o bifă dedicată: «Material în custodie».
Ce face bifa
Ați bifat «Material în custodie» — sistemul anulează prețul materialului și fixează o valută de serviciu. Câmpurile «Valută» și «Preț» dispar atunci din formular: nu are rost să le setați, materialul nu face parte din factură.
Pentru ce plătește clientul
Schema în custodie e corectă și simplă: materialul e al clientului, munca e a firmei. Pentru banda în sine firma nu emite factură (prețul ei e zero), dar serviciul de cantare se taxează ca de obicei — după metrii laturilor cantate și tariful firmei. La fel și cu propria placă: materialul e gratuit, debitarea și prelucrarea sunt cu plată.
Când se debifează
Dacă o bandă nu e în custodie, ci doar lipsește din catalogul firmei, iar clientul e dispus să o plătească, bifa rămâne nebifată — atunci apar câmpurile «Valută» și «Preț», iar materialul intră în calculație cu valoarea proprie. Sunt două situații diferite: «mi-am adus al meu» (în custodie, preț 0) și «am cumpărat de la firmă o poziție rară» (preț normal).
Esențial
«Material în custodie» e comutatorul «materialul clientului, nu factura noastră»: prețul se anulează, câmpurile de preț se ascund, serviciile se taxează. O bifă nebifată înseamnă material cu preț normal. Alegerea depinde de cine plătește banda în sine.